ANTECONTRACT: convenția prin care una din părți sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conținut esențial este determinat în prezent. Este deci un acord de voința prealabil perfectării altui contract, acord ce are că obiect asumarea obligației de a face, adică de a perfectă ulterior contractul promis, în condițiile convenite prin respectivul acord prealabil.
AFINI: persoane între care există legătură de afinitate. Sunt soțul și rudele celuilalt soț. Nu sunt nici soții între ei și nici rudele unuia dintre soți cu rudele celuilalt soț. (Afinitate-termen ce desemnează legătură juridică, derivată din căsătorie, în ce privește raporturile dintre oricare dintre soți și rudele celuilalt soț.)
CADASTRU: sistem unitar și obligatoriu de evidența tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor de proprietate.
CARTE FUNCIARĂ: înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidența se ține pe imobile și nu pe proprietari. C.F se întocmește în mod distinct pentru fiecare imobil și cuprinde mențiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privință imobilului respectiv. Se întocmește și se numerotează pe localități.
CLAUZA CONTRACTUALĂ: stipulație inclusă de părți, în virtutea principiului libertății convențiilor, în conținutul contractului lor.
CONCESIUNE: operație juridică având că finalitate punerea în valoare a unor activități economice, servicii publice, unități de producție ale unor regii autonome și terenuri proprietate de stat.
CONTRACT DE COMISION: contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică numită comisionar, se obligă față de altă persoană (fizică sau juridică) numită comitent, să încheie anumite acte juridică în nume propriu, dar în contul acesteia din urmă, primind pentru serviciul respectiv o remunerație numită comision, calculată procentual la valoarea operațiunii realizate.
CONTRACT DE COMODAT: contract prin care o persoană numită comodant, remite, spre folosință temporară, unei alte persoane numită comodatar, un lucru cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea să.
CONTRACT DE DONAȚIE: contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una din părți, numită donator, își micșorează actual și revocabil, cu intenție liberală, patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanță), mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
CONTRACT DE ÎNTREȚINERE: contract în virtutea căreia una din părți numită întreținut înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (numită capital) celeilalte părți, numită întreținător, care se obligă în schimb, să-i asigure întreținerea (adică toate cele necesare traiului), pe durată întregii sale vieți, și, la deces să o înmormânteze după datină.
CONTRACT DE LOCAȚIUNE: contractul în virtutea căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită locatar folosință integrală sau parțială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preț corespunzător.
CONTRACT DE MANDAT: contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obligă să facă ceva pe seamă altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.
CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ: contract prin efectul căruia o persoană numită credirentier, înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (numită capital) către o altă persoană numită debirentier, care se obligă, în schimb, să efectueze în favoarea celei dintâi o prestație periodică în bani, numită rentă viageră, până la decesul acesteia.
CONTRACT DE SCHIMB: contract prin care părțile, numită copermutanti, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul.
CONTRACT DE SUBLOCAȚIUNE: acord de voințe în temeiul căruia locatarul care a dobândit folosință temporară a unui bun pe bază unui contract de locațiune subinchiriaza acel bun unui terț (sublocatar) care se obligă să plătească chirie.
DREPT DE ABITAȚIE: drept de uz având că obiect o casă de locuit. În principiu, nu poate fi cedat și nici închiriat; prin excepție titularul sau poate închiria altcuiva partea din casă pe care nu o locuiește.
DREPT DE CREANȚĂ: exprimă facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.
DREPT DE IPOTECĂ: drept real accesoriu având că obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar află și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun.
DREPT DE PROPRIETATE: drept subiectiv, ce da expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială și care permite individului, entităților juridice colective sau statului, ori organelor sale (centrale sau locale) să posede sau să folosească și să dispună de lucrul respectiv, fie direct și nemijlocit prin putere proprie și în interes propriu, fie indirect și nemijlocit, că efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui, în cadrul și cu respectarea legislației existențe.
DREPT DE SERVITUTE: drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu și indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului sau anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.
DREPT DE SUPERFICIE: drept real care constă în dreptul de proprietate ce-l are o persoană numită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor și altor lucrări aflate pe terenul aparținând altei persoane, teren în privință căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
DREPT DE UZUFRUCT: drept real care conferă titularului sau posesia și folosință asupra lucrurilor ce aparțin altcuiva, percum și posibilitatea exercitării acestor atribute în aceleași condiții că și proprietarul având însă îndatorirea de a conservă substanță lucrurilor respective.
EVICȚIUNE: termen ce desemnează pierderea de către cumpărător, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumpărat, sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite că urmare a valorificării de către vânzător sau de către un terț a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului referitor la bunul respectiv.
GAJ: contract accesoriu, real, unilateral și indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o tertă persoană remite creditorului sau unui terț, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligații.
POPRIRE: modalitate a executării silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmăribile datorate debitorului de către un terț sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existențe.
PROMISIUNE DE CONTRACT: convenția prin care una din părți sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conținut esențial este determinat în prezent.
REZILIERE: termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producând efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut și care este motivată prin faptul neesecutarii necorespunzătoare a contractului de către una din părți din cauze imputabile acesteia.
REZOLUȚIUNEA CONTRACTULUI: desemnează desființarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, la cererea unei părți că urmare a neexecutarii culpabile a prestației asumată de către cealaltă parte.
SUBROGAȚIE: procedeu juridic presupunând substituirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de către o altă persoană care plătind acestuia (creditorului inițial) datoria debitorului dobandaste calitatea de creditor al acelui debitor împreună cu toate drepturile pe care le avea împotrivă lui creditorul plătit.
VICII ASCUNSE: desemnează în mod generic defectele sau deficiențele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului nu au fost cunoscute de către dobânditor și nici nu puțeau fi descoperite de el prin mijloacele obișnuite de verificare sau recepție și care fac că bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale ori îi micșorează posibilitățile de întrebuințare în așa măsură încât se poate presupune că dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimțit să plătească prețul contractual stabilit dacă l-ar fi cunoscut.
TESTAMENT: act juridic unilateral, solemn, esențialmente personal și revocabil prin care testatorul dispune, pentru cazul încetării sale din viață de întreagă să avere sau numai de o parte din această.
ANTECONTRACT: convenția prin care una din părți sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conținut esențial este determinat în prezent. Este deci un acord de voința prealabil perfectării altui contract, acord ce are că obiect asumarea obligației de a face, adică de a perfectă ulterior contractul promis, în condițiile convenite prin respectivul acord prealabil.
AFINI: persoane între care există legătură de afinitate. Sunt soțul și rudele celuilalt soț. Nu sunt nici soții între ei și nici rudele unuia dintre soți cu rudele celuilalt soț. (Afinitate-termen ce desemnează legătură juridică, derivată din căsătorie, în ce privește raporturile dintre oricare dintre soți și rudele celuilalt soț.)
CADASTRU: sistem unitar și obligatoriu de evidența tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor de proprietate.
CARTE FUNCIARĂ: înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidența se ține pe imobile și nu pe proprietari. C.F se întocmește în mod distinct pentru fiecare imobil și cuprinde mențiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privință imobilului respectiv. Se întocmește și se numerotează pe localități.
CLAUZA CONTRACTUALĂ: stipulație inclusă de părți, în virtutea principiului libertății convențiilor, în conținutul contractului lor.
CONCESIUNE: operație juridică având că finalitate punerea în valoare a unor activități economice, servicii publice, unități de producție ale unor regii autonome și terenuri proprietate de stat.
CONTRACT DE COMISION: contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică numită comisionar, se obligă față de altă persoană (fizică sau juridică) numită comitent, să încheie anumite acte juridică în nume propriu, dar în contul acesteia din urmă, primind pentru serviciul respectiv o remunerație numită comision, calculată procentual la valoarea operațiunii realizate.
CONTRACT DE COMODAT: contract prin care o persoană numită comodant, remite, spre folosință temporară, unei alte persoane numită comodatar, un lucru cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea să.
CONTRACT DE DONAȚIE: contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una din părți, numită donator, își micșorează actual și revocabil, cu intenție liberală, patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanță), mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
CONTRACT DE ÎNTREȚINERE: contract în virtutea căreia una din părți numită întreținut înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (numită capital) celeilalte părți, numită întreținător, care se obligă în schimb, să-i asigure întreținerea (adică toate cele necesare traiului), pe durată întregii sale vieți, și, la deces să o înmormânteze după datină.
CONTRACT DE LOCAȚIUNE: contractul în virtutea căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită locatar folosință integrală sau parțială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preț corespunzător.
CONTRACT DE MANDAT: contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obligă să facă ceva pe seamă altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.
CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ: contract prin efectul căruia o persoană numită credirentier, înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (numită capital) către o altă persoană numită debirentier, care se obligă, în schimb, să efectueze în favoarea celei dintâi o prestație periodică în bani, numită rentă viageră, până la decesul acesteia.
CONTRACT DE SCHIMB: contract prin care părțile, numită copermutanti, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul.
CONTRACT DE SUBLOCAȚIUNE: acord de voințe în temeiul căruia locatarul care a dobândit folosință temporară a unui bun pe bază unui contract de locațiune subinchiriaza acel bun unui terț (sublocatar) care se obligă să plătească chirie.
DREPT DE ABITAȚIE: drept de uz având că obiect o casă de locuit. În principiu, nu poate fi cedat și nici închiriat; prin excepție titularul sau poate închiria altcuiva partea din casă pe care nu o locuiește.
DREPT DE CREANȚĂ: exprimă facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.
DREPT DE IPOTECĂ: drept real accesoriu având că obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar află și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun.
DREPT DE PROPRIETATE: drept subiectiv, ce da expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială și care permite individului, entităților juridice colective sau statului, ori organelor sale (centrale sau locale) să posede sau să folosească și să dispună de lucrul respectiv, fie direct și nemijlocit prin putere proprie și în interes propriu, fie indirect și nemijlocit, că efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui, în cadrul și cu respectarea legislației existențe.
DREPT DE SERVITUTE: drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu și indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului sau anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.
DREPT DE SUPERFICIE: drept real care constă în dreptul de proprietate ce-l are o persoană numită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor și altor lucrări aflate pe terenul aparținând altei persoane, teren în privință căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
DREPT DE UZUFRUCT: drept real care conferă titularului sau posesia și folosință asupra lucrurilor ce aparțin altcuiva, percum și posibilitatea exercitării acestor atribute în aceleași condiții că și proprietarul având însă îndatorirea de a conservă substanță lucrurilor respective.
EVICȚIUNE: termen ce desemnează pierderea de către cumpărător, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumpărat, sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite că urmare a valorificării de către vânzător sau de către un terț a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului referitor la bunul respectiv.
GAJ: contract accesoriu, real, unilateral și indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o tertă persoană remite creditorului sau unui terț, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligații.
POPRIRE: modalitate a executării silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmăribile datorate debitorului de către un terț sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existențe.
PROMISIUNE DE CONTRACT: convenția prin care una din părți sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conținut esențial este determinat în prezent.
REZILIERE: termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producând efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut și care este motivată prin faptul neesecutarii necorespunzătoare a contractului de către una din părți din cauze imputabile acesteia.
REZOLUȚIUNEA CONTRACTULUI: desemnează desființarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, la cererea unei părți că urmare a neexecutarii culpabile a prestației asumată de către cealaltă parte.
SUBROGAȚIE: procedeu juridic presupunând substituirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de către o altă persoană care plătind acestuia (creditorului inițial) datoria debitorului dobandaste calitatea de creditor al acelui debitor împreună cu toate drepturile pe care le avea împotrivă lui creditorul plătit.
VICII ASCUNSE: desemnează în mod generic defectele sau deficiențele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului nu au fost cunoscute de către dobânditor și nici nu puțeau fi descoperite de el prin mijloacele obișnuite de verificare sau recepție și care fac că bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale ori îi micșorează posibilitățile de întrebuințare în așa măsură încât se poate presupune că dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimțit să plătească prețul contractual stabilit dacă l-ar fi cunoscut.
TESTAMENT: act juridic unilateral, solemn, esențialmente personal și revocabil prin care testatorul dispune, pentru cazul încetării sale din viață de întreagă să avere sau numai de o parte din această.