Cumpărarea unui bun imobil trebuie făcută cu act autentic, adică printr-un act încheiat la notariat, cu respectarea prevederilor legale.
La notariat, vânzătorul trebuie să prezinte actele lui de proprietate, dovadă fermă că imobilul nu este grevat de sarcini, de datorii, că nu a fost vândut anterior. Înaintea prezentării la notariat, părțile, respectiv vânzătorul și cumpărătorul, trebuie să cadă de acord cu unele probleme de amănunt, pentru a evită unele discuții în față notarului (prețul stabilit, cine va plăți taxele de timbru și cele notariale, în ce condiții va intră noul proprietar în posesia imobilului etc).
Cine semnează actele
Chiar dacă redactarea actului se face de către notar sau avocat, este recomandabil că părțile să se uite atent pe document. Se impune - atunci când cel care vinde este căsătorit - că ambii soți să semneze actul, deoarece toate bunurile dobândite de soți în timpul mariajului sunt comune. Dacă vânzarea se face de către unul dintre soți, fără știrea și asentimentul celuilalt, actul, deși încheiat în față notarului, poate fi atacat în justiție și anulat.
Atenție la prețul din contract
Un element important al actului de vânzare-cumpărare îl constituie prețul. De foarte multe ori, în dorință de a plăți taxe mai mici, părțile cad de acord să treacă un preț mai mic decât cel stabilit. Acest lucru nu este însă de fiecare data în interesul părților. De exemplu, în cazul în care va mai avea loc un proces făcut de cineva care revendică o calitate de proprietar asupra casei, lucrurile devin complicate. Dacă instanță de judecată va dispune pe bază probelor administrate anularea actului autentic de vânzare-cumpărare, atunci în mod firesc, cumpărătorul are dreptul să-și primească sumă plătită drept preț trecută în contract. Pe de altă parte, vânzătorul poate avea și el necazuri cu ocazia declarării unui preț mai mic. Este posibil că la un moment dat cumpărătorul să pretindă că a plătit o sumă mai mare decât s-a convenit că preț al vânzării.
Atenție la clauza eliberării
În practică, se întâlnesc multe situații când se fixează o data certă, dar vânzătorul nu părăsește imobilul, iar în lipsă de precizări clare în actul de vânzare, se ajunge chiar la procese, la amânări lungi și obositoare, la nervi, etc.
Cereți garanții explicite
În contract, vânzătorul trebuie să garanteze că imobilul nu este grevat de servituți sau alte sarcini ori că nu a mai fost vândut și altuia. Lumea imobiliară autohtonă a fost în ultimii ani zguduită de o serie întreagă de scandaluri pornite de la faptul că escrocii, cu complicitatea notarilor, au dat țepe de miliarde. Pentru a se evită asemenea situații, este bine că dosarul de vânzare-cumpărare să fie complet. Acesta va conține, pe lângă contractul propriu-zis, dovadă înscrierii în cartea funciară (după ce în prealabil s-a obținut un număr cadastral) și certificatul fiscal (obținut de la administrația financiară).
E bine să aveți martori
E bine că la notariat cumpărătorul să fie însoțit de încă o persoană sau două. Acestea, recomandabil să nu fie rude apropiate, pot fi citate că martori dacă vreodată vânzătorul ar încerca răsturnarea actului.
Fii în continuare precaut
Odată încheiat contractul de vânzare-cumpărare, oricine poate fi sigur că este proprietar. Măsurile de precauție nu trebuie să lipsească totuși. Cumpărătorul să se asigure că cel care i-a vândut casă, i-a remis toate actele de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, certificat de moștenitor, act de donație etc). De asemenea, tot la notariat va trebui trecută transcrierea, înregistrarea proprietății pe numele cumpărătorului. Ultimul drum va fi făcut la administrația financiară, unde se va cere trecerea rolului imobilului pe numele noului proprietar.